Eric Arthur Blair, alias George Orwell, s-a născut în Bengal, în clasa sahibilor. Tatăl său era un mic oficial britanic în serviciul civil indian, iar mama sa, de origine franceză, era fiica unui negustor de tec. Orwell a fost astfel crescut într-o atmosferă de… snobism sărac.
Pentru că era sclipitor de inteligent Orwell, a câștigat burse la două dintre școlile de căpătâi ale Angliei, Wellington și Eton. De altfel, era încă la Eton când a publicat prima sa scriere în periodicele colegiului.
Dar, în loc să își continue studiile, Orwell a decis să urmeze tradiția familiei și, în 1922, a plecat în Birmania ca asistent de superintendent al districtului în Poliția Imperială Indiană. El a lucrat într-o serie de posturi la țară și la început a părut a fi un slujitor imperial model.
Cu toate acestea, din copilărie a vrut să devină scriitor și, când și-a dat seama cât de mult birmanezii erau guvernați de britanici împotriva voinței lor, s-a simțit tot mai rușinat de rolul său de ofițer de poliție colonială. Mai târziu, el și-a povestit experiențele despre stăpânirea imperială în romanul său „Zile birmaneze” și în două geniale schițe autobiografice.
În 1927, Orwell, a plecat în Anglia și a decis să nu se mai întoarcă în Birmania, iar la 1 ianuarie 1928, a făcut pasul decisiv de a demisiona din poliția imperială.
Sărăcie autoimpusă
Poate pentru a spăla o parte din vinovăția sa, Orwell a adoptat o viață simplă. A locuit în case ieftine din East End, Londra, printre muncitori și cerșetori; a petrecut o perioadă în mahalalele din Paris și a lucrat ca spălator de vase în hoteluri și restaurante franceze.
Aceste experiențe i-au oferit lui Orwell materialul pentru reportajul literar ”Fără un sfanț prin Paris și prin Londra”.
Repulsia lui față de imperialism a dus nu numai la faptul că a respins stilul de viață burghez, ci și la reorientarea sa politică. Imediat după întoarcerea din Birmania s-a autointitulat anarhist și a continuat să facă acest lucru câțiva ani. Cu toate acestea, în anii 1930, a început să se considere socialist, însă niciodată nu a făcut pasul, destul de comun în epocă, de a se declara comunist.
Unii sunt mai egali decât alții
De altfel, în 1944, Orwell a terminat de scris ”Ferma Animalelor”, o fabulă politică bazată pe povestea Revoluției Ruse și trădarea lui Iosif Stalin. În carte, un grup de animale răstoarnă de la putere și îi alungă pe stăpânii lor umani exploatatori și înființează o societate egalitară proprie. În cele din urmă, liderii inteligenți și iubitori de putere ai animalelor, porcii, transformă revoluția și formează o dictatură a cărei robie este și mai apăsătoare decât cea a foștilor lor stăpâni oameni. A rămas faimos citatul: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele”.
Citește întregul articol pe RFI.ro.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
